Prietenul copiilor [1943-1946]

Aproximativ patru decenii Elena Farago a fost elementul coagulant al vieţii culturale din Craiova. Ajunsă printr-o  întâmplare (soţul său, Francisc Farago, fiind numit directorul Băncii Populare din Craiova) din suita întortocheatei sale vieţi, Elena Farago se stabileşte în Craiova în 1907, an tumultuos în istorie, care se va răsfrânge şi asupra scriitoarei, fiind arestată după evenimentele răscoalei ţărăneşti, pentru implicare în propaganda socialistă,   şi eliberată la intervenţia lui Nicolae Iorga. 

Pe lângă funcţia directorială a Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman”, implicându-se în organizarea bibliotecii publice, Elena Farago a fost gazda numeroaselor şezători literare, locale sau iniţiate de Societatea Scriitorilor Români, a publicat versuri în volume şi în paginile revistelor literare craiovene, Ramuri, Năzuinţa, Arhivele Olteniei sau cele naţionale – Convorbiri literare, Viaţa Românească, Semănătorul, iar o parte din acest evantai literar a cuprins şi literatura pentru copii prin care Elena Farago şi-a păstrat notorietatea pe ecranul timpului.

În anii celui de-al doilea război mondial, sub patronajul Elenei Farago,  a fost editată o revistă literară craioveană pentru copii şi tineret – Prietenul copiilor. Revista este compusă covârşitor din texte literare, ilustraţiile fiind rare şi prea puţin concordante cu textele care erau de factură tradiţională sau religioasă. Principalii colaboratori erau atraşi din profesorimea craioveană şi ca ţintă avea o răspândire în mediile şcolare din arealul Olteniei.

Fără a fi o revistă importantă din perspectiva ilustraţiei, Prietenul copiilor rămâne o apariţie editorială juvenilă care a încercat să bucure copilăria unor generaţii afectate de necrozele războiului.

autograf al scriitoarei Antoaneta Iotta Leonin