Sabin Bălaşa

[Sabin Bălaşa]

n. 17 iunie 1932, Dobriceni, Olt – 1 aprilie 2008, Bucureşti

Studii : Institutul de Arte Plastice « Nicolae Grigorescu » (1955)

Pentru mulţi numele lui Sabin Bălaşa într-o antologie a ilustraţiei  pentru copii  poate fi surprinzător, dar pictura n-a fost un monopol aristic în cariera artistului.

Faimosul albastru conţinător de suprarealism idilic pe care Sorin Bălaşa l-a calculat precis în pânzele sale pentru a-şi asigura succesul a fost transferat şi în spaţiul copertistic, unde a concentrat aceeaşi intensitate şi început de poveste, care ar trebui, de obicei, să fie o bicicletă de promenadă prin aleile-file ale textului, iar cu excepţia copertelor inoportune pentru seria "Cireşarii", acest ghid deschizător de tentaţii livreşti şi de pleoape a funcţionat fascinant şi util.

Dar Sabin Bălaşa nu a debarcat doar în literatura pentru copii, ci a mai avut un teren fertil pentru joaca pensulelor sale maturate azuriu : filmul de animaţie ! Mijlocul anilor ’60 a fost începutul ieşirii din frigiderul ideologic. Ca un jet de fântână arteziană au ţâşnit fapte şi oameni, desigur, stimulaţi de largheţetea politicului care oferea iluzia unei independenţe de gândire, România încercând o apropiere de lumea occidentală. Acest pas pentru un stat artrozic stalinist părea imposibil de articulat, dar prin crearea unor evenimente atractive internaţional acest miracol s-a înfăpuit. Astfel, în 1964 se crease Studioul « Animafilm » coagulat în jurul personalităţii lui Ion Popescu-Gopo, ultra-premiat pentru filmele Scurtă istorie (1957)  şi Homo sapiens (1960),  la Cannes, Karlovy Vary, San Francisco sau Oberhausenn,  iar în 1966 se inaugura Festivalul internaţional de animaţie de la Mamaia, primul din spaţiul controlat de sovietici, şi al doilea din lume la acea dată. Fusese gândit să funcţioneze alternativ cu cel de la Annecy, fiecare din doi în doi ani. Pentru pregătirea primei ediţii a Festivalului se suplimentează fondurile studioului, sunt cooptaţi artişti necontaminaţi de toxinele unui schematism dogmatic, de calibrul lui Sabin Bălaşa sau Benedict Gănescu, Matty revine la filmul de animaţie, iar poetul Marin Sorescu devenea redactorul-şef al secţiei de scenarii, pentru a conferi o calitate capabilă să devină compatibilă cu anvergura participării la un concurs internaţional.

Într-o anchetă a revistei Cinema (nr. 5/mai 1967), la un an după prima ediţie a festivalului de la Mamaia, când deja se etichetase glorios ideea că avem o şcoala de animaţie autohtonă, Sabin Bălaşa, premiat cu « Pelicanul de argint » pentru filmul Picătura pe scenariul lui Marin Sorescu, la întrebarea « Ce-a însemnat, ca experienţă, festivalul internaţional de animaţie Mamaia 1966 »,  declara fără dubii : « mi-am dat seama că trebuie să părăsim repede stadiul de divertisment care-şi pune amprenta pe majoritatea filmelor noastre. Pot spune aşadar că această confruntare mi-a impus o clarificare de poziţie ».  Această afirmaţie demonstra o implicare activă, cu miză atractivă pentru experimente artistice, Sabin Bălaşa utilizând tehnica picturii continue sub aparat, şi o remocare la standardele internaţionale de estetică.

Indirect, printr-o neanunţată şi fatalistă întâmplare, Festivalul de animaţie de la Mamaia 1966, şi-a pus amprenta şi pe caricatura românească, regretatul Albert Poch, redactor artistic al revistei Urzica mai bine de 30 de ani, povestindu-mi cum graţie lui Sabin Bălaşa, caricaturiştii români au avut şansa îmbarcării în trenul Occidentului. Povestea este simplă : într-una din serile Festivalului, într-un final tipic de iunie,  Sabin Bălaşa împărţea o masă într-o şuetă cu doi celebri invitaţi, iugoslavii Dušan Vukotić şi Vratisvlav Mimica – primul dintre ei deja premiat cu un  Oscar (pentru filmul Ersatz, 1961), fondatorul studioului de animaţie de la Zagreb şi totodată teribil caricaturist. La acea vreme exista o singură competiţie internaţională caricaturistă, Salonul de la Bordighera (Italia), Dušan Vukotić primise şi acolo confortabile onoruri, iar Sabin Bălaşa intuia şansa unei conexiuni ajutătoare pentru saltul entuziast al unei alte bresle artistice . A două zi îl contactează pe Albert Poch şi-l pune în legătură cu Dušan Vukotić. După terminarea Festivalului delegaţia iugoslavă făcea o escală în Calea Victoriei nr. 25,  sediul redacţiei revistei Urzica, iar după un an caricatura românească primea primul său premiu internaţional – pentru cea mai bună prezentare expoziţională de grup (Bordighera, 1967).

afişul ediţiei a XX-a (1967) 

a Salonului de la Bordighera

Festivalul de animaţie de la Mamaia (a nu se confunda cu Festivalul fimului naţional tot de la Mamaia şi care avea aceeaşi siglă şi titulatură de premii pentru că se desfăşurau simultan în anii de suprapunere) a avut doar 3 ediţii – 1966, 1968 şi 1970 – dar prin scurta sa existenţă a impulsionat o generaţie de artişti (regizori, scenarişti, graficieni) care au avut şansa să străpungă marginalul convenţional şi să facă o pledoarie pro domo.

                                                                             Filme de animaţie

1966 - Picătura (regia, pictura, decorurile: Sabin Bălaşa; scenariul: Marin Sorescu) - "Pelicanul de argint", Mamaia 1966
1967 - Oraşul (regia, scenariul, grafica, animaţia: Sabin Bălaşa)
1968 - Pasărea Phoenix (regia, scenariul, grafica, animaţia: Sabin Bălaşa)
1968 - Valul (regia, scenariul, pictura, animaţia: Sabin Bălaşa) - Premiul "Pelicanul argint", Mamaia 1968
1969 - Fascinaţii (regie, scenariu: Sabin Bălaşa)
1971 - Întoarcere în viitor (pictură sub aparat) - Menţiunea specială a juriului, Leipzig 1972
1973 - Galaxia (pictură sub aparat)
1975 - Pelerini în timp (pictură sub aparat)
1975 - Odă
1979 - Exodul spre lumină

1962

Minuni la Mărgărit - Ioana Petrescu (Ed. Tineretului)

1965

Râdea mesteacănul - Emilia Căldăraru (Ed. Tineretului)

[cop. color & il. a/n]

1966

Unde fugim de-acasă? - Marin Sorescu (Ed. Tineretului)

[cop. & il. color]

1970

Închide ochii şi vei vedea Oraşul - Iordan Chimet (Ed. Ion Creangă)

roman

[copertă color, fără ilustraţii]

1972

Lacrimile Lăcrămioarei - Virgil Chiriac (Ed. Ion Creangă)

Hoții de vise - Corneliu Buzinschi (Ed. Ion Creangă)

roman

[ilustrații interior de Mihai Sînzianu]

1973
Căprioara din vis - Vasile Voiculescu (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca pentru toţi copiii" nr 25)
[cop. color & il. a/n + o planşă color]

1985

Cireşarii (5 vol.) - Constantin Chiriţă (Ed. Albatros)

[copertă color, fără ilustraţii]