Despina Ghinokastra

autoportret (1936)

reprodus în volumul "Pictori români uitaţi" de Tudor Octavian

[Despina Adam Kume]

n. 28 octombrie 1912, Tepelenë (Albania) - 4 martie 1977, Bucureşti

Tudor Octavian în al său album recuperator de artişti risipiţi în amnezia contemporană – Pictori români uitaţi (Ed. NOI media print, 2003) – survolează destinul alambicat al artistei, de unde am extras informaţiile utilizate pentru această prezentare.

Născută în Albania când această aparţinea încă de Imperiul Otoman, dintr-o mamă româncă şi tată albanez, se mută împreună cu familia la Bucureşti în 1914. Într-un puseu rebel adolescentin preia ca nume prenumele tatălui său, devenind Despina Anastase, iar în timpul studenţiei îşi reinventează onomastică devenind Ghinokastra. După absolvirea Academiei de Belle-Arte de la Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Camil Ressu şi Jean Al. Steriadi, Despina Ghinokastra îşi continuă studiile la Paris, în cadrul École Nationale Supérieure cu pictorii Pierre-Henri Ducos de La Haille, François Billoul şi Xavier Bricard.

La timpul debutului, într-o expoziţie a Tinerimii Artistice, poartă numele Despina Ghinokastra Moscu, după numele primul soţ, apoi, după căsătoria cu un comandor de aviaţie, să devină Despina Ghinokastra Istrati la care adaugă, ca un capriciu, precum sublinia Tudor Octavian, numele Elpinichi, probabil o flamură ce semnala o străvezie apartenenţă la genotipul grecesc. Sub comunişti, toată această dinamică onomastică este temperată, artista apărând pe pagina de gardă a cărţilor ilustrate cu numele D. Ghinocastra.

Tot acest itinerar nominal, la care se adaugă şi cvasi-ficţiunea autoportretelor, ne definesc o personalitate scindată, nonconformistă, grupată în excese ostentative, pierdută în bifurcaţii existenţiale. Posibil, trăind în contratimp cu brutalitatea evenimentelor – criza anilor '30, convulsiile legionare, anii războiului, instaurarea comunismului – artista neavând un timp propice pentru maturizare, nu a reuşit să se impună cu adevărat în panorama istoriei artei româneşti.

În ilustraţia de carte pentru copii, Despina Ghinokastra a realizat spectaculoase compoziţii grafice, seducătoare prin coloratură şi expresivitate, ca un fel de consolare la abisul care i-a bulversat destinul, al cărui final a fost sub cărămizile unui bloc prăbuşit în urma cutremurului din martie 1977.

În perioada interbelică a participat la expoziţiile anuale ale Tinerimii Artistice şi la Salonul Oficial. A expus în 1937 la Tirana sub patronul regelui Zogu şi la Paris în 1939. A avut 4 expoziţii personale la Bucureşti – 1941, 1943, 1945, 1967.

1949
Doftana - Dumitru Corbea (Editura de Stat)
baladă

1955
Ursul pîcîlit de vulpe - Ion Creangă (Ed. Tineretului; reeditări 1961, 1965)
povestire
[cop. & il. color]

Iarna - Vasile Alecsandri (Ed. Tineretului)
versuri
[cop. & il. color]

1956
Hainele Împăratului - H. Ch. Andersen (Ed. Tineretului)
[cop. & il. color]
versiunea în lb. germană: Des Kaisers neue Kleider (1956)

1957
Tombucula - Ion Calovia (Ed. Tineretului)
versuri
[cop. & il. a/n]

1958
Broscuţa călătoare - V. M. Garşin (Ed. Tineretului, Colecţia "Traista cu poveşti", ediţia a II-a)
(traducere de Al. Argintescu-Amza)
[cop. & il. color]

1959
O grădină pe lumină - Teodor Dragomirescu (Ed. Tineretului)

1963
Poezii pentru toate orele - Mioara Cremene (Ed. Tineretului)

versuri

[cop. & il. color]