joi, 30 ianuarie 2014

Pompiliu Dumitrescu



 [Pompiliu Dumitrescu]

17 mai 1941, Câmpina – 1998, Bucureşti

Studii: Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, secţia grafică, prof. Gh. Ivancenco, Simion Iuca, Iosif Molnar, Vasile Kazar (1965).

Prin prisma activităţii, despre Pompiliu Dumitrescu se poate spune că a fost un artist euforic şi un meşteşugar inepuizabil. Miile de caricaturi şi de ilustraţii risipite în publicaţiile a peste 30 de ani de activitate (1965-1998), sutele de  coperte şi ilustraţii de carte, numeroase afişe de filme au exprimat armonios vivacitatea unui grafician căzut fatal pe planşeta de lucru care-i domina viaţa.

coperta revistei Urzica ilustrată de Pompiliu Dumitrescu

Pompiliu Dumitrescu a debutat în 1965 cu caricaturi în revista Urzica, al cărei colaborator permanent rămâne până la desfiinţare (decembrie 1989), la început timid, într-o creionare neutră, apoi, influenţat de stilul unuia dintre marii caricaturişti şi regizori de animaţie europeni, maghiarul Sajdik Ferenc, îşi cristalizează un stil dinamic, pe care şi-l personalizează într-o manieră proprie ce-l va propulsa distinctiv în privirile cititorilor.  Din 1967 este redactorul artistic al revistei Cutezătorii, colaborează activ la revistele pentru copii, cu ilustraţii, caricaturi şi benzi desenate. Caricaturile sale apar în majoritatea revistelor şi almanahurilor editate în perioada comunistă, în almanahul Perpetuum comic editat de revista Urzica (1968-1990), este prezent cu ilustraţii şi benzi desenate în Almanahul copiilor, publicaţie anuală de literatură juvenilă editată de Uniunea Scriitorilor (1978-1990).

ilustraţie publicitară revista "Cutezătorii"

În grafica de carte, din păcate insuficient exprimată, Pompiliu Dumitrescu, preferând febrilitatea lucrului continuu şi eficient în rezultat imediat, a optat în principal pentru ilustraţia de copertă, de multe ori rezolvată facil şi-ntr-un calapod repetitiv, dar puţinele cărţi pentru copii pe care le-a ilustrat au acumulat în paginile lor o atmosferă condensată de umor şi coloratură explozivă, cu personaje pline de vitalitate, cu text inclus dansant în conturul ilustraţiei, rivalizând în dinamică  cu fotogramele unui desen animat. A colaborat preponderent cu Editura Ion Creangă, dar a ilustrat coperte şi pentru editurile Cartea Românească, Eminescu, Minerva sau Scrisul românesc.

Din 1990 a colaborat în continuare cu noile apariţii pentru copii, fiind principalul ilustrator al revistelor Universul copiilor, Licurici, Ţuşca-Răţuşca şi Visul Copiilor. În 1992 a fost directorul artistic al revistei Caricatura finanţate de Dumitru Dragomir, dar revista a sucombat după primul număr.

A avut o expoziţie personală la Timişoara (1965). A participat la expoziţiile anuale de grafică şi la cele de caricatură. A realizat afişe de film.


Lista benzilor desenate publicate de Pompiliu Dumitrescu, unele semnate Pompiliu sau P. Emil (extras din Dicţionarul benzii desenate din România de Dodo Niţă şi Virgil Tomuleţ, ed. MJM, Craiova, ediţia a II-a, 2005):

În CUTEZĂTORII:
1967 - Secretul amforei, sc. Ion Hobana;
1968 - Lacul cu elefanţi, după Mihai Tican Rumano, sc. Val Tebeică;
1969 - Aventuri electronice (Minitehnicus), sc. Ovidiu Zotta;
        - Şoimii Carpaţilor, sc. Petre Ghelmez;
        - Planeta răpită, sc. Horia Aramă;
1971- Ticuţă;
1973- Descoperirea inginerului Al, sc. P. Ghelmez;
1974- Prietenii lui Pix, sc. Aureliu Weiss;
1976- Detaşamentul erou, sc. V. Bârză, C. Diaconu.

          În RACHETA CUTEZĂTORILOR:
1969- Aventurile echipajului Minitehnicus, sc. A. Weiss.

          În ŞOIMII PATRIEI:
1982- Măriuca, sc. E. Ioniţă;
            -Fata babei şi fata moşului, după Ion Creangă;
1983- Preda Buzescu, după D. Bolintineanu.

          În ALMANAHUL COPIILOR:
1985- Oul de cristal, după H. G. Wells;
1986- Kalle Blomkvist, nemaipomenitul detectiv în pantaloni scurţi, după Astrig Lindgren;
1987- S.O.S Balaban, atenţie Carolina!,  după Gica Iuteş.


          În VACANŢA CUTEZĂTORILOR:
1988- Delfi, sc. Ion Costin.

          În UNIVERSUL COPIILOR:
1990- Daniela,  Marian şi căţelul năzdrăvan, sc. Ovidiu Zotta.

          În DIMINEAŢA COPIILOR:
1991- Delfi, sc. Ion Ionaşcu.

          În  PIF SURPRIZE (ediţia românească):
1996- Abracadabra,  marele magician şi marele concurs.

            În TUŞCA RĂŢUŞCA



1966
Prin fereastră zarea-albastră - Vasile Mănuceanu (Ed. Tineretului)
versuri

1969
Dudul rubiniu - Nicolae Frânculescu (Ed. Tineretului)

1971
9 poveşti contemporane - antologie (Ed. Albatros; "Colecţia de la 5 la 9")

1972
Un alai la pescuit - Alexandru Raicu (Ed. Ion Creangă)
versuri
[cop. & il. color]

O şansă pentru fiecare - Ovidiu Zotta (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1973
Operaţiunea Hercule - Ovidiu Zotta (Ed. Albatros, Colecţia "Cutezătorii")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1974
Dumitraş şi cele două zile - Nicolae Velea (Ed. Ion Creangă)

Ştafetarii poştei din Moldova - Jacques Wertheimer-Ghika (Ed. Ion Creangă)

Armata de pitici - Ştefan Berciu (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

coperte de Pompiliu Dumitrescu din colecţia "Biblioteca contemporană"

1975
Nu râde de alţii... - antologie de umor (Ed. Ion Creangă)

Colţii şacalului - Niculae Frânculescu (Ed. Albatros, Colecţia "Cutezătorii")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Enigma florii albe - Iuliu Raţiu (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Duţu, Lucu şi vacanţa de primăvară - Eduard Jurist (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Fantastica aventură 2101 - Ştefan Berciu (Ed. Ion Creangă)

1976
Aducătorului mulţumiri - Mircea Sântimbreanu (Ed. Ion Creangă)
[cop. & il. color]

D-l Goe - I. L. Caragiale (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Prima mea bibliotecă" nr. 16, ediţia a II-a)
[cop. color & il. a/n]

Urmaşii lui Păcală - Dumitru Siniteanu (Ed. Facla, Seria "Satyricon")

1977
Cu capul în nori - Iuliu Raţiu (Ed. Ion Creangă)

1978
Momente - I. L. Caragiale (Ed. Minerva; Seria "Arcade")
[copertă color; fără ilustraţii]

1979
Ţinte cu învăţăminte - Giuseppe Navarra, George Zarafu (Ed. Didactică şi pedagogică)
epigrame şi catrene şcolare
[cop. color & il. a/n]

Fiul munţilor - Petre Luscalov (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Trimisul nostru special - Mihaela Monoranu (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1980
Drumuri înalte - Mircea Novac (Ed. Ion Creangă)
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Podul de piatră s-a dărâmat - Maria Ioniţă (Ed. Ion Creangă)
[cop. & il. de Pompiliu şi Ofelia Dumitrescu]

Rondul de flori - Iuliu Raţiu (Ed. Ion Creangă)
[cop. & il. color]

Jucătorul de rezervă - Ovidiu Zotta (Ed. Ion Creangă)
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1981
Noroc, şi fii băiat de treabă! - Gheorghe Scripcă (Ed. Ion Creangă)
roman
[copertă color, fără ilustraţii]

Vacanţa - Costache Anton (Ed. Ion Creangă)
roman

1982
Zee - Sorin Ştefănescu (Ed. Albatros, Colecţia "Fantastic club")
roman
[copertă color, fără ilustraţii]

Din nou spre sud - Radu Theodoru (Ed. Albatros)
jurnal de călătorie

Flori de pădure - Marin Iancu Nicolae (Ed. Ion Creangă)

Paznic la pepeni - Romulus Dinu (Ed. Ion Creangă)
[copertă color, fără ilustraţii]

Prietenul meu, Topsi - Ion Roman (Ed. Ion Creangă)

Duţu, Lucu şi vacanţa mare - (Ed. Ion Creangă; Colecţia "Biblioteca contemporană")
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

Ţupa-Ţup şi prietenii săi - Irimie Străuţ (Ed. Ion Creangă)
[cop. & il. color]

1984
Spadasinul de serviciu - Ovidiu Zotta (Ed. Ion Creangă)
roman

Copiii mării - Mircea Novac (Ed. Ion Creangă)
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1986
Rătăcind prin necunoscut - Mircea Novac (Ed. Albatros)
note de călătorie

1989
Scrisorile mării - Mircea Novac (Ed. Dacia)
roman
[copertă color; fără ilustraţii]

1990
Povestiri din Atlanticul de Sud - Mircea Novac (Ed. Ion Creangă)

1991
Max şi Moritz - Wilhelm Busch (Ed. Coresi)
(traducere de Maria-Magdalena Anghelescu)

1992
4 ostrogoţi, unu' mare şi trei mici - Vlad Muşatescu (Ed. Ion Creangă)

1993
Lupta pentru milioane - Jules Verne (Ed. Bebe)
roman (traducere de George B. Rareş)

1995
Lebedele - Hans Christian Andersen (Ed. Europrint; seria "Biblioteca celor mici")

1997
Recitări pentru copii mici... şi bunici - antologie de Vinciu Gafiţa
poezii, numărători, proverbe, ghicitori


6 comentarii:

  1. Eu am mai gasit 2 carti (si cate altele oare or mai fi) in care ilustratia copertei este facuta de Pompiliu Dumitrescu:
    - Cercul de radiotehnica (Dumitru Codaus -1976, Editura Albatros)
    - VOPSITUL TRADITIONAL SI MODERN IN GOSPODARIE (Dr. ing. Agneta Batca & Dr. ing. Margareta Tomescu - 1984, Editura Ceres)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pompiliu Dumitrescu a realizat aproape o imensitate de coperte :) , dar noi ne-am oprit doar la cele cele cu tematica juvenila.

      Ștergere
  2. un mare ilustrator, grafician si caricaturist !

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesanta referirea la Sajdik. Cei doi artisti impartasesc niste afinitati stilistice in mod evident. Nu numai prin predilectia lor pentru linia zvanturatica, fluturoasa, dar si prin modul in care folosesc culoarea, in opera lor matura, spre a obtine efecte texturale. As vrea sa stiu daca influenta lui Sajdik asupra lui Dumitrescu e un fapt documentat sau numai o ipoteza atractiva. Am indoieli, fiindca in primul numar al revistei Cutezatorii, aparut in anul 1967, Dumitrescu e deja prezent cu desene in stil pe deplin stabilit. In timp ce Sajdik, desi un nume cunoscut in presa umoristica maghiara a vremii, e inca departe de a fi un "brand". In 1967 stilul sau e inca intr-o faza preliminara, reductionista, si numai la inceputul anilor '80 va deveni un fenomen "pop" – datorita colaborarii cu industria de desene animate (in calitate de designer, dar nu si regizor).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre Sajdik am aflat prima oara de la un grafician român, caruia ii vizitam atelierul adeseori, ce in trecut lucrase la Animafilm si fusese unul dintre prietenii apropiati ai lui Pompiliu D. Discutam impreuna in jurul unui mic album Sajdik si nu mi-am ascuns mirarea ca stilul e asemanator cu al lui Pompiliu D. Surazator, graficianul mi-a spus ca Pompiliu si-a "lucrat" stilul din mai multe surse, dar cel mai apropiat este de Sajdik, dar consider ca Pompiliu D. avea o dezinvoltura nativa a liniei grafice, cum si-a ales el ulterior forma personajelor este o alta poveste. Oricum, ma bucur ca mai exista cunoscatori care contextualizeaza reperele istorice.

      Ștergere
  4. Deci e cert ca Dumitrescu era cel putin constient de Sajdik. Mi se pare un detaliu fascinant. Sunt un fan al amandurora inca de la copilarie, desi astazi il consider pe Dumitrescu mai marele talent. Sajdik a regresat in maniera dupa perioda lui de zenit din anii saptezeci, dar la Dumitrescu vad o continua reimprospatare a stilului pana la capatul carierei. De asemenea, lucrarile sale in idiom realist (afisele de filme in special) mi se par mult mai convingatoare/impresionante decat cele ale lui Sajdik. Pe de alta parte, amandoi au a caligrafie "to die for".

    RăspundețiȘtergere