Lumea copiilor (1922-1927)

Deceniul al treilea al secolului trecut a angrenat o emulaţie în editarea revistelor pentru publicul infantil, existând pe piaţă simultan sau succesiv cele mai multe reviste din istoria acestui gen publicistic : Revista copiilor şi a tinerimii (1913-1925), Amicul copiilor (1924-25), Revista copiilor (1928), Dimineaţa copiilor (1924-1938), Universul copiilor (1926-1948), între care îşi găseşte locul şi Lumea copiilor (1922-1927).

ilustraţii de interior

Dacă am avea de ales rapid la o extragere dintr-un teanc de reviste pentru copii interbelice, probabil, “Lumea copiilor” nu ar avea nicio şansă de-a magnetiza atracţia şarjă a mâinii şi licărul privirii. De vină ar fi preponderenţa textului în detrimentul ilustraţiei, dar la o vedere mai amănunţită îi descoperim valenţele calitative. Dar să lăsăm un contemporan al acelor timpuri să ne introducă în acea lume : « [... cumpăram toate revistele pentru copii. Pe atunci apăreau foarte multe. Din toate, însă, se deosebea revista Lumea copiilor, era nu preferata mea, era preferata tuturor copiilor. [...] Era o revistă minunată. Îmi aduc aminte că în fiecare vineri, când apărea, o cumpăram, în drum spre şcoală. De format obişnuit, foarte bine ilustrată şi având cam 95% literatură. [...] Pe lângă faptul că avea literatură foate bună, a avut şi o activitate umanitară. Atunci se întâmplase un accident groaznic la minele de cărbuni din Lupeni şi muriseră mai multţi mineri, lăsând mulţi copii orfani. Revista Lumea copiilor a adunat de la cititori importante sume de bani şi mijloace pentru întrajutorarea acestor orfani. Era şi o lecţie de viaţă. În orice caz, Lumea copiilor a fost cea mai bună revistă pentru copii pe care a avut-o vreodată presa românească».

 cf. Poveştile unui Domn din Bucureşti (Victoria Dragu Dimitriu convorbiri cu Dinu Roco, Ed. Vremea, 2007)

pagină cu cititorii revistei donatori 

pentru victimele accidentului de la Lupeni

Printre cei care au publicat povestiri în Lumea copiilor a fost şi Titela Colonel Haqué care va deveni celebra Tanti Radio, doamna poveştilor radiofonice pe care o cunoşteau toţi copii, fiind animatoare emisiunii "Ora copiilor" între 1929 şi 1945. Margareta Amza îţi aminteşte: "Tot pe timpul copilăriei mele, înainte să intru la şcoală sau puţin după, existau emisiuni de radio pentru copii. Se transmitea o oră, în care o doamnă minunată cu o voce blândă dar timbrată, ne povestea şi ne împărtăşea tot felul de lucruri şi de întâmplări. Era Tanti Radio. De fapt, pe Tanti Radio o chema Titela Col. Haqué. [...] Scria cu mult talent cărţi de poveşti minunate pentru copii şi mama mi le cumpăra pe toate, mai ales de când începusem să citesc singură."
cf. Demult, ca şi ieri - Margareta Amza (Ed. DU Style, 1996; ed. a II-a revizuită, 2008, Ed. Universalia)

Titela Colonel Haqué (Ecaterina Bugulescu), născută la 10 februarie în fostul judeţ Fălciu, a făcut studiile liceale la Institutul Marinescu din Tr. Severin şi la Institutul Pompilian din Bucureşti. A fost şef de birou în Ministerul sănătăţii, apoi directoare Asistenţei IOV (1928), iar din ianuarie 1929 s-a dedicat în exclusivitate radioului. A publicat volume de povestiri şi poezii pentru copii. Despre Tanti Radio s-a mai scris (aici şi aici) şi vă invit să le citiţi cu vie fidelitate, pentru a contura nobleţea personalităţii unui om ce nu merită uitat.

vignetă cu autoportretul lui Ary Murnu

Ilustraţia revistei asigurată de virtuţile grafice ale lui Ary Murnu, deşi nu avea o pondere invazivă, prezenta puncte de atracţie prin copertele I şi IV mereu având o juvenilă şi jovială poveste ilustrată în care apăreau incluse numele revistei şi al editorului şi penultima pagina care de obicei conţinea un BD în 4 cadre, în rest, fertiliza filele, notate continuu, cu o secvenţă ce deschidea povestirea şi uneori, dacă textul era mai amplu, se mai cuibăreau în text alte imagini potrivite.

O focalizare atentă a frontispiciului revistei evidenţiază o adresă hiper-cunoscută în istoria literaturii române: Str. Câmpineanu 40. La aceeaşi adresă a fost locuinţa şi locul de întâlnire a cenaclului « Sburătorul » condus de E. Lovinescu. Unul dintre actanţi, pe atunci un aspiraţional la gloria literară, Neagu Rădulescu, un "liboboc" cum se autointitula, îşi amintea: «O scară cu nu ştiu câte trepte îţi scoate sufletul amărât de poet, pe care, ca să nu-l pierzi, îl ţii cu palma strânsă lângă portvizitul chior ca pe-o scrisorică de dragoste. Treci de redacţia revistei "Lumea copiilor" şi ajungi la al doilea etaj, în paradisul "Sburătorilor"».
cf. Cenaclul din Câmpineanu - Neagu Rădulescu (rubrica "Evocări", Urzica nr. 2/31 ianuarie 1967)

Imaginea ne indică că adresa indica de fapt un imobil masiv, în stil eclectic, care spre sfârşitul anilor ’30 va fi demolat. 

Este un detaliu poate al destinului, editorul şi proprietarul revistei Lumea copiilor, G. Filip, pe care niciun dicţionar nu l-a păstrat în filele sale patrimoniale, era fostul director şi întemeietor al Institutului de arte grafice « Minerva » care la începutul secolului XX era cel mai modern stabiliment tipografic şi, care, editase operele clasicilor şi a moderniştilor vremii, condensaţi rapid în clasici, printre care Mihail Sadoveanu sau însuşi E. Lovinescu. Despre G. Filip şi « Minerva » colecţionarul Dan Tudoroiu, un pasionat al istoriei tiparului şi tipăriturilor, creionează o scurtă notiţă pe blogul său de lucru care ne exemplifică razant dimensiunea estetică a unei perioade de pionierat cultural.

Memorialistul Dinu Roco, avocat şi jurnalist interbelic, ne mai lasă descrieri preţioase şi despre G. Filip : « George Filip a editat o mulţime de lucrări tipografice de artă, calendare, cărţi de rugăciuni, cărţi de artă. A fost un artist în tipografie, poate de neegalat, dar ceea ce a făcut cu Lumea copiilor a fost de asemenea de neegalat ».

 cf. Poveştile unui Domn din Bucureşti (Victoria Dragu Dimitriu convorbiri cu Dinu Roco, Ed. Vremea 2007)

Şi Mihail Sadoveanu îl aminteşte pe G. Filip în memoriile sale, amimtindu-şi debutul său editorial: "În iulie 1904 a apărut Povestiri. În puţinătatea de producţii şi în seceta de scriitori de atunci, cartea, cu îngrijire tipărită şi frumos prezentată, cu o copertă de V. Rolla-Piekarschi, a găsit destui cumpărători, aşa încât în zece zile, domnul G. Filip mi-a arătat o faţă satisfăcută şi a pus imediat în lucru Şoimii."
cf. Anii de ucenicie - Mihail Sadoveanu (Ed. Cartea românească, 1944)

programul editorial al revistei

Dincolo de o posibilă subiectivitate din recuzita memoriei afective a memorialistului, Lumea copiilor rămâne o apariţie elegantă care a dorit să coaguleze literatura de calitate, naţională şi universală, proză şi poezie, texte literare şi compoziţii muzicale,  autori consacraţi sau mai puţin cunoscuţi, cu dorinţa unei balansări între lumi diferite.

cartolină publicitară

Lumea copiilor. Publicaţiune septămănală pentru copii şi tineret

16 pagini / format 26 X 21 cm. / copertă & ilustraţii la două culori