Anastase Demian

[Anastase Demian]

n. 25 mai 1899, Budapesta – 5 septembrie 1977, Baia Mare

Provenit dintr-o familie de români macedoneni refugiată la Budapesta, Anastase Demian se stabileşte împreună cu familia la Arad (1905), apoi la Timişoara (1909). Aici urmează studiile liceale absolvite în 1917, imediat fiind înrolat în armata austro-ungară, rănit pe frontul din Galiţia, va fi internat într-un spital din Sarajevo, apoi lăsat la vatră.

Încă din timpului liceului Anastase Demian dovedise vocaţie artistică, un desen al său apăruse în 1914 pe coperta revistei vieneze Der Phann, expusese ilustraţii în vitrina unui magazin din Timişoara, deschizându-şi drumul spre o carieră ce se va dovedi fastuoasă.

Doreşte să facă studii artistice la Budapesta, dar este respins, apoi se orientează spre Bucureşti, capitala României Mari, unde va deveni elevul lui Costin Petrescu în cadrul Şcolii de Arte Frumoase (1919). Curând primeşte o bursă din partea Consiliul Dirigent de la Sibiu şi pleacă la Paris, la celebra Academie « Julian », unde nu va sta foarte mult, apoi va intra în « Atelierul artelor sacre » condus de Maurice Denis. În 1920 va participa la un concurs de afişe sponsorizat de o firmă de produse cosmetice câştigând Premiile I şi II.

În februarie 1921 participă la prima expoziţie a artei transilvane vernisată la Cluj, intră în contact cu lumea culturală a oraşului, este solicitat de poetul Emil Isac să realizeze o copertă pentru volumul său, Poeme în proză, şi, pasul important, cel dăltuieşte pe Anastase Demian în patrimoniul cultural naţional, devine principalul ilustrator al revistei Gândirea, iniţiată de Cezar Petrescu, Gib. Mihăiescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga, apoi condusă până la dispariţiei ei din 1944 de Nichifor Crainic, revistă ce va revitaliza întreagă cultură românească.

Deşi aflat la Paris, Demian trimite desene şi vignete pentru revista Gândirea, participă la expoziţii anuale din Cluj şi Bucureşti, începe să fie căutat de colecţionari, formându-şi un stil propriu ce-i va aduce notorietate. În Franţa, sub impulsul lui Maurice Denis va picta fresca bisericii din Mézériat din apropierea Lyonului (1923)

În 1926 intră în corpul profesoral al nou înfiinţate Şcoli de Arte Frumoase de la Cluj, la catedra de arte decorative. Din păcate, în 1933, din raţiuni financiare Şcoala se va desfiinţa, Demian revenind în învăţământul artistic în timpul războiul, între 1942-1945 fiind profesor la Şcoala de Arte Frumoase ce funcţiona la Timişoara, iar la reînfiinţarea Şcolii la Cluj în 1950 va prelua catedra e artă decorativă până în 1955.

După un stagiu de documentare pe Muntele Athos (1928), Anastase Demian se specializează în frescă bisericească, prima sa abordare artistică eclesiastică fiind pictarea capelei regale « Stella Maris » de la Balcic. Decorează mural Catedrala ortodoxă din Cluj (1931-1933), Catedrala ortodoxă din Tg. Mureş (1933-1934, împreună cu Aurel Ciupe), Capela metropolitană din Sibiu (1934), Catedrala ortodoxă din Sighişoara (1934-1936), Biserica ortodoxă din Lugoj (1940-1943), Catedrala ortodoxă din Timişoara (1940-1946), Catedrala ortodoxă din Arad (1950), Biserica Cordoş din Cluj (1956).

Realizează scenografia unor importante spectacole de teatru şi operă: Cruciada copiilor de Lucian Blaga (1926), Lupii de Horea Aramă (1938), Tosca, Aida şi Cavaleria rusticană – Timişoara (1942), Doamna Ieremia de Nicolae Iorga – Teatrul Naţional Bucureşti (1966).

A ilustrat, pe lângă revista Gândirea şi publicaţiile clujene Societatea de mâine şi Erdély Helikon, revistele timişorene Luceafărul, Vrerea şi ziarul Dacia.

În ilustraţia de carte, inclusiv pentru copii,  A. Demian - cum semna în mod obişnuit, păstrează în mare parte stilul personal ce-l consacrase, un art nouveau stilizat bizantin, care impune un ritm al geometriei compoziţionale ce interacţionează direct cu naraţiunea, subliniind stări şi personaje cuprinse în text. Desigur, nu este o ilustraţie provocatoare pentru copii, dar, ca şi în cazul Lenei Constante, vorbim de-o prezervare a arhaicului, a naivităţii perceptive, la A. Demian având şi un potenţial enigmatic, de contur al umbrei ce corupe în ezitare privirea.

Anastase (Tase sau Tassy cum era alintat de prieteni) Demian şi-a dedicat în mare parte activitatea artistică picturii bisericeşti, după apariţia la Saloanele Oficiale din anii ’20 (în 1927 va primi Premiul I) şi în două expoziţii personale avute la Cluj (1925) şi Bucureşti (1928), din 1930 va înceta să mai apară în expoziţiile anuale, fiind prezent sporadic cu lucrări nesemnificative, următoarea expoziţie personală fiind vernisată abia în 1973, la Cluj, conţinând 18 pasteluri.

Anii comunismului nu au acoperit coroziv personalitatea artistului, a fost, poate, un echilibru forţat între o notorietate artistică şi nevoile de propagandă ale noul sistem social, dar au fost cei mai productivi în creaţia editorială, A. Demian ilustrând numeroase volume cu temă tradiţională, ce convenea şi partidului, şi artistului.

A. Demian a mai participat, în colaborare, la realizarea Pavilioanelor României în cadrul Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937) şi New York (1939).

afiş de Anastase Demian

1923
Tulburarea apelor - Lucian Blaga (Editura Institutului de Arte Grafice "Ardealul, Cluj)
dramaturgie
[copertă a/n cu inserţie titlu roşu & il. a/n]

Poeme în proză - Emil Isac

1927
Carte de cântece - George Breazul, Sabin Drăgoi (Ed. Scrisul Românesc, Craiova)
manual pentru clasa I secundară de băieţi şi fete 

Carnet de vară - Cezar Petrescu (Ed. Ramuri, Craiova)
[copertă roşu/negru & il. a/n]

1930
Mielul negru - Imre Kádár

Cei trei fraţi împăraţi - Petre Ispirescu (Ed. Adevărul)

1936
Minunea - Ion Agârbiceanu (Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol"; Colecţia "Cartea satului" nr. 11)
povestiri
[cop. color & il. a/n + o planşă color]

1937
Poezii populare ale românilor - Vasile Alecsandri

1938
Colinde - culegere întocmită de G. Breazul (Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol"; Colecţia "Cartea satului" nr. 21)
[cop. color & il. a/n + o planşă color]

1949
Poeme - A. Block (Ed. Cartea Rusă)
[ilustraţii Demian, portretul autorului de Jules Perahim]

Basme - A. S. Puşkin (Ed. Cartea Rusă)

1954
Opere alese - Ciprian Porumbescu (ESPLA)
culege de cântece şi partituri
[vignete de A. Demian]

Balade populare ruse (Ed. Cartea Rusă)
traducere de Adrian Maniu

1955
Balaurul alb - Profira Sadoveanu (Ed. Tineretului)
[cop. & il. color]

Satul fără dragoste - Radu Boureanu (ESPLA)
poem dramatic
[cop. & il. a/n]

Ouvres choisies. Souvenirs d'enfances. Contes. Récits - Ion Creangă
traducere în lb. franceză de Elena Vianu

1957
Izvorul înţelepciunii - Cristina Petrescu (Ed. Tineretului)
proză
[cop. color & il. a/n]

1958
Poezii - George Coşbuc (Ed. Tineretului)

Cântecul Nibelungilor (ESPLA)
repovestit de Adrian Maniu
[cop. & il. a/n]

Das Märchen von Harap Alb - Ion Creangă (Verlag für Fremdsprachige)
traducere în lb. germană de Renate Molitoris, Harald Krasser

1961
Roman Năzdrăvan - Nicolae Filimon (Ed. Tineretului)

1962
Amintiri din copilărie şi povestea lui Harap Alb - Ion Creangă (Editura pentru literatură)
[cop. a/n pe fond roşu; il. a/n]

1966
Unchiul Temistocle - Tudor Muşatescu (Ed. Tineretului)
teatru pentru şcolari

Poezii populare ale românilor - Vasile Alecsandri (Editura pentru Literatură)

Anamnisis kai alla paramythia [Harap Alb. Amintiri din copilărie şi poveşti] - Ion Creangă (Ed. Ekdosis Dorikos, Athena)
traducere în lb. greacă de Ritas Bumi-Papa, Iolanda Pegli 
[ilustraţii de A. Demian şi I. Olariu]

1968
Antologie a poeziei populare româneşti (Ed. Tineretului)
tălmăcite de Alfred Margul Sperber

1980
Moş Martin - Constanţa Buteanu (Ed. Facla)
[copertă color de  Estera  Takács; ilustraţii de A. Demian]

?
Cântece bătrâne şi poveşti în versuri
din limba rusă de Adrian Maniu