Licurici (1990-2002)

Precum se ştie, sfârşitul anului 1989 a împins România într-o altă etapă istorică. După câteva zile de euforie haotică a început epoca dezmembrării care pare nesfârşită.

Toate publicaţiile, editurile şi alte instituţii până atunci controlate şi coordonate de statul comunist încercau să-şi depisteze propriul drum în capitalism. Şi revistele pentru copii aveau nevoie de reformulare şi de o altă afirmare. În ianuarie 1990 ies pe piaţă, bineînţeles cu nume schimbat, fostele Cutezătorii, Luminiţa şi Şoimii patriei cu titulaturi mai puţin energice - Universul copiilor, Bucuria copiilor şi Licurici - lipsite de originalitate, împrumutate din alte perioade publicistice.  

Revista Licurici, fosta Şoimii patriei, revenea de fapt la numele primei reviste pentru copii editate de comunişti, în aprilie 1947, din trupul redacţional desprinzându-se ulterior toate revistele pentru copii care au păstrat stratul propagandistic tipic dogmei comuniste – Cravata roşie, Luminiţa, Pionierul, Pogonici – redenumite la rândul lor după 1967. Tocmai alegerea acestui nume, fără inducţie entuziastă,  încrusta inerţia şi slabele şanse de reuşită ale schimbărilor propuse.

pagini ilustrate de Pompiliu Dumitrescu

La primul număr editat în proaspăta şi naiva « libertate »,  revista Licurici apărea coordonată de aceeaşi redacţie care edita şi Bucuria copiilor, iar de la numărul 2/1990 caseta tehnică ne indică o ierarhie distinctă cu Daniel Cocoru ca redactor-şef şi cu prezentarea grafică a Ofeliei Dumitrescu. Anul 1990 beneficiază de un capitol ilustrativ de calitate cu desene realizate de Ofelia şi Pompiliu Dumitrescu, Cristian Marcu, Liana Petruţiu, Laurenţiu Sârbu, Puiu Manu, Ethel Lucaci-Băiaş, Sandu Florea, Francisc Kalab şi Dumitru Dobrică (care devine între timp redactor-şef), dar revista îşi pierde din ritmul vitalizării, practic din 1993 ajungând să beneficieze doar de maximum 3 ilustratori per număr – D. Dobrică, Pompiliu Dumitrescu şi Burschi, iar în 1996, fără susţinerea financiară a statului este răpusă de nemiloasa şi lipsită de umor tranziţie românească care continuă să pulverizeze şi prezentul. După un scurt timp, totuşi, revista va reapărea pe piaţă, în acelaşi format, dar mult diminuată calitativ, singurii ilustratori care au încercat să lupte cu precaritatea financiară a revistei fiind Dumitru Ristea şi Burschi, dar nici ei n-au reuşit să îndepărteze publicaţia de la plonjonul final petrecut în 2002.

Licurici. revista celor mici. 
16 pagini, format 23 X 16 cm, full color